Muzeul Etnografic "Anton Badea"

Bazele colecţiei etnografice a muzeului reghinean au fost puse de Anton Badea, întemeietorul instituţiei, pornind de la 64 de piese de uz casnic şi port popular, achiziţionate în 1960. Conştient de transformările rapide ce se petreceau în satul românesc, Anton Badea a achiziţionat ce era edificator pentru viaţa materială şi spirituală a satului, de la unelte tradiţionale, obiecte de uz casnic, piese de port popular, până la monumente de arhitectură populară şi instalaţii ţărăneşti. La început, obiectele de artă populară întâlnite în satele din zonă, au fost strânse şi depozitate într-o sală a Casei de Cultură din Reghin, iar în 1962 au fost transferate la sediul muzeului, clădire monument, construită în 1892 şi înscrisă – MS-II-a-A-15777 pe Lista Monumentelor Istorice şi de Arhitectură din România.

Anton Badea a avut şi un model de urmat, pe învăţătorul Iustin Handrea din Maioreşti, care organizase încă din 1936 o bogată şi variată expoziţie, în cadrul Lunii culturale târgumureșene, cu material etnografic colecţionat de el, înființând şi câteva muzee săteşti. În momentul în care se hotărăşte înfiinţarea unui muzeu etnografic la Reghin, Iustin Handrea se hotărăşte să-şi valorifice munca de o viaţă, cunoştinţele şi experienţa, oferindu-şi serviciile pentru realizarea acestuia

În 1966 se inaugurează prima expoziţie la sediul muzeului, intitulată „Arta populară din zona Văii Gurghiului”, iar în 1972 este deschisă expoziţia „Unelte şi tehnică populară din Valea Superioară a Mureşului şi Câmpia Transilvaniei”, reorganizată în 1991, tot pe tematica unor tehnici populare din zonă. În 2010, expoziţia este din nou reorganizată, având tema „Zestrea satului mureşean”. Expoziţia „Viața satului mureşean” este a patra expoziţie permanentă în decursul celor cincizeci de ani de existenţă ai muzeului. Ea prezintă pe parcursul a şapte săli, într-un circuit logic, evolutiv, câteva din cele mai reprezentative piese de patrimoniu din inventarul muzeului: obiecte de uz casnic, agricol, pastoral, meşteşugăresc, obiecte aparținând artei populare – ceramică, mobilier, port şi textile de interior – integrate în datinile şi obiceiurile păstrate în zonă.

În perioada celor 50 de ani de existenţă, au fost organizate 128 expoziţii, din care pînă în 1991, s-au organizat 28 de expoziţii foto la sediul muzeului, în instituţiile de cultură şi întreprinderile din oraş. După 1991, depozitele muzeului au început să se deschidă precum filele unei cărţi, spre vizitare, prin intermediul expoziţiilor temporare, pe teme diferite: icoane, port popular, ceramică, obiceiuri, carte, elemente de cultură populară românească, maghiară, săsească etc.

Din punctul de vedere al clasificării avem monumente de arhitectură populară – gospodăria din Hodac, casa din Călimănel, casa din Gurghiu -, monumente de arhitectură religioasă – biserica din Iara de Mureş – şi instalaţii de tehnică populară – moară, oloiniţă, zdrobitori şi teascuri.

Muzeul reghinean a devenit în timp un spaţiu viu, capabil să ofere publicului de toate vârstele şi categoriile socio-profesionale, cele mai diverse programe culturale, în cea mai strânsă relaţie cu însăşi patrimoniul muzeului, expus sau depozitat, sau având relaţie cu spaţiul cultural reprezentat – cultura satului tradiţional.