Covrig Grigore

Cojoace

Grigore Covrig este meşter în prelucrarea pieilor pe care le transformă în cojoace, de peste 45 de ani. A învăţat meserie la Ruşii – Munţi de la Ilovan Ioan zis Izmană, despre care spune că „a fost un om deosebit de la care am învăţat foarte multe lucruri”.

Ca artizanat şi de realizarea pieptarelor cu şâre se ocupă de zece ani. Acum e singurul cojocar din zonă, deşi la început au încercat mai mulţi să-şi arate talentul, crezând că vor face mare avere „La un moment dat eram şapte cojocari în zonă pentru că au crezut că se îmbogăţesc, numai că atunci când au realizat că e foarte greu şi foarte mult de lucru au renunţat” ne-a declarat nea Grigore.

Prelucrarea pieilor presupune procedee specifice

Îşi mai amintesc cu siguranţă, mai ales bunicii noştri, de vremurile în care mergeau la un meşter ce se ocupa cu tăbăcitul şi învârtitul pieilor pe toate părţile pentru ca acesta să le facă cojoace. Chiar dacă modalitatea de prelucrare a pieilor este diferită, pentru nea Grigore pasiunea pentru cojocărit a rămas la fel de mare. Nu-i tocmai o muncă uşoară pentru că dacă începem cu prelucrarea pieii, aici e o treabă cam „murdară”, după cum o consideră unii. „Este o diferenţă foarte mare între ceea ce a fost atunci şi ce este acum cojocăria. Prin anii 70 pieile se prelucrau cu apă şi cu tărâţe în dubeală, procedeu ce dura trei săptămâni. Acum am ajuns la câteva zile prin folosirea substanţelor şi un ulei special pentru piele, astfel că procedeul este foarte scurt” ne-a spus nea Grigore.

Un pieptar se confecţionează din aproximativ trei piei, însă cu cât îi mai mare clientul, cu atât trebuie mai mult material. De cusutul şârelor pe ierhă se ocupă femeile, apoi nea Grigore le aplică pe pieptar.

Pieptarele realizate de nea Grigore se fac numai pe comandă, însă mereu are şi croite câteva modele speciale pentru expoziţiile la care participă. „Mai interesante sunt pieptarele bărbăteşti înfundate, închise pe partea stângă, cu trei nasturi sub braţ. Aceste pieptare vin până în brâu, pe curea”. Preţurile sunt în funţie de metoda folosită. Dacă clientul are de recondiţionat un pieptar, această lucrare ajunge la preţul de 500 de lei, însă dacă pieptarul cerut de client este nou, preţul poate ajunge până la 1000 de lei. „La recondiţionat ,foarte multe pieptare mi-au fost aduse din zona Dumbravei”.

Pieptarele pentru femei sunt cele mai căutate, iar la cerere a făcut şi pentru ansambluri. Pieile pentru materialul necesar croirii unui cojoc, sunt cumpărate. „Nu-i ca mai demult când fiecare crescător de oi îşi ducea pieile la cojocar să-i facă pieptar. Acum le vând, iar eu le cumpăr la un preţ modic de 3 lei pielea” a adăugat ne-a Grigore.

Meşteşugul prelucrării pieilor nu se mai moşteneşte, aşa cum era odată, chiar dacă pasiunea şi dragostea pentru cojocărit a încercat să o trasmită şi altora. Astfel că a învăţat câţiva feciori, dar aceştia nu practică meseria deoarece au preferat să practice altă meserie.